Ego metamorfozat

cu cat vreau mai mult, cu atât primesc mai puțin.

cu cat sunt mai vizibilă,cu atât vă disprețuiesc mai mult. mi-aș dori să fiu altcineva și,dacă aș fi, v-aș urî și mai mult, fiindcă n-aș mai fi vizibilă. cu cat exist mai mult,cu atât va urăsc mai mult.dacă n-aș mai fi eu v-aș urî numai fiindcă a agrea pe cineva dezagreabil e,intr-adevăr, o crimă.

haida-de, fiți ipocriți și astăzi, că doar ăsta vă e rolul.

“Voi sunteți oameni,ar trebui să înțelegeți obsesia de sine.”

hh-hh-hhh-hh-hh-hh

don’t don’t. don’t get me wrong,I

don’t don’t don’t need you

bum bum

După tot ce v-am spus, cred că ar fi corect să vă dezvălui şi enigmatica venire pe lume a lui, văzută cu ochi nu tocmai buni de unii locuitori.

Legenda (căci se făcu chiar şi o legendă pe această poveste) ne povesteşte cum El a plantat într-un nor o sămânţă de Eu şi o ploaie acidă care pică peste acesta făcu eul să crească precum o mlădiţă din trunchiul Lui, dar cu nişte modificări pe care le-am mai pomenit. Aşadar, micuţul crescu până ce luă forme omeneşti şi, când norul nu-i mai putu suporta greutatea, îl lăsă uşor pe o împletitură din plante, dar, legenda spune că prinzând odată contact cu aerul “împânzit cu păcate ” din prejma oraşului nostru, el căpătă acea pasiune pentru înjurat (singura explicaţie pe care-o putură găsi).

De atunci, el locuieşte în vechiul far din preajma stâncilor, singur+singurel şi foarte rar reuşeşte cineva să se apropie de el.

Singura explicaţie pe care şi-au găsit-o oamenii atunci când făptura asta şi-a făcut apariţia pe meleaugrile noastre a fost că El le-a trimis o copie a Sa, menită să bage spaima în ei şi să le arate cum trebuie trăită viaţa. Dar şi-au schimbat repede părerea, când el deschise pentru prima data gura şi singurele lucruri care-i scăpară printre dinţii parcă făcuţi din perle fură un noian de înjurături adresat celor care se holbau la el din pricine religioase. Imediat îi scăzu reputaţia de sfânt pe care şi-o dobândise fără voia lui, desigur, dar faima lui străbătea toate străduţele, şi multă lume venea să îl vadă, aşa cum oamenii sunt foarte curioşi să privească ceva ce Îl sfidează, iar el încerca din răsputeri să scape din cuşca aceea parca de circ.

Şi, dacă vreun savant cu câtuşi de puţină minte ar fi fost de faţă, ar fi încercat din răsputeri să îşi dea seama ce era de fapt el, dar, cum numai Dl. O. era prezent, iar idioţeniile lui linguşitoare nu aveau puterea să accepte aşa o creatura incredibila, singura lui preocupare era de ce nu primea un salariu mai mare, aşa că acest caz până aici misterios deveni nu la scurt timp unul dintre misterele nerezolvate ale Helpburn-ului, pe care am de gând să vi-l dezvălui.